Fratele Oaie mi-a atras atentia asupra unui subiect interesant. intr-o scoala de pe meleaguri dambovitene a fost aranjat un "cabinet de religie" care arata, nici mai mult nici mai putin, ca o biserica (evident ca fiind o treaba romaneasca au uitat ei ceva, altaru). Imagini si comentarii pe blogul andreanum & co
Am facut si io un comentariu (il reproduc mai jos ca, deh, e blogu meu).
Religie in scoli, un subiect pe atat de apetisant pe atat de aberant. Ce draq, au ramas astia fara metode de gasire a extremistilor religiosi? Poate e o idee sa ii gasesti de mici, deh sa ai timp sa ii formezi …
Simboluri religioase in scoli? Nu am nimic impotriva. Am simboluri religioase in casa, de ce m-ar deranja la scoala? Ale carei religii? Pai daca in scoala sunt numai ortodoxi, numai simboluri ortodoxe, daca sunt si ceva mahomedani si ceva simboluri mahomedane.
Sala aia de clasa cu pretentii de cabinet de religie? Pur si simplu este prost gust.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Zeu străin
Nu vă-nchinaţi la acel zeu,
la efemera-i mântuire.
El n-a salvat poporul său.
Cum te va mântui pe tine?
Tânjeam să trăim-n fericire,
el ne-a făcut sângele greu.
A adus sabia-n omenire.
E-acesta fiul lui Dumnezeu?
Să alungăm frica de năluci,
natura ne e Dumnezeul viu.
Salvarea noastră este aici
nu-n cel ce vine din pustiu.
Priviţi istoria ce-a urmat
din vrajba cu poporul său,
dâra de sânge ce-a lăsat
cel ce-i crezut că-i Dumnezeu.
În venerarea credincioşilor,
an după an el se "renaşte".
Sângele curge-n măcelul mieilor,
când e uscat sunt "sfinte" moaşte.
De ce grupările creştine
Trăiesc continuă învrăjbire?
E răul ce le întreţine.
"Salvarea" le e rătăcire.
Dar zeul nostru e pe stânci,
nu-i este foame şi nici sete.
Nimeni nu-l poate răstigni,
are picioarele în pietre.
Ne-aţi luat altarele de foc,
pe ele biserici înălţând.
De-atunci nu mai avem noroc,
sângerăm cu omul sângerând.
N-avem nimica cu Avram
şi zeul lui ce sânge cere.
Căci venerăm izvor şi ram.
Ele ne-or duce la-nviere.
Cuţitul lui Avram străin ne este,
să creadă alţii c-aduce mântuire.
La noi mioara ne vorbeşte,
Treimea sfântă? Flori, ape şi iubire.
Noi credem în sânziana cântând,
în glasu-i ce ne mângâie-n noapte,
ascultăm pădurea, un râu susurând.
"Iubire!" zâna ne spune în şoapte.
Trimiteți un comentariu