Si a trecut si weekend-ul semifinalelor. Nu mi-a placut deloc. Echipele cu care am tinut eu, joaca finala mica.
Franta. Nu am inteles nimic din jocul lor. Au incercat sa ii bata pe englezi la jocul lor: o frecam pe inaintare, pica penalitatea, pe care o transformam. A mers de 3 ori si au facut 9 puncte. Englezii au inscris 14 puncte (cu un eseu norocos, dar noroc sau nu tot 5 puncte face). Englezii nu au incercat nimic nou, acelasi joc pe inaintare pe care il practica de 150 de ani. De ce francezii nu au incercat nimic pe treisferturi? Asta e intrebarea care o sa ma bantuie pana la urmatorul meci Anglia - Franta. Treisferturile era locul unde erau superiori clar englezilor, si ei nu l-au folosit deloc. De ce Laporte a folosit aceeasi echipa ca in meciul cu AllBlacks? Anglia este o echipa mult mai putin periculoasa decat Noua Zeelanda, folosirea lui Traille in loc de Poitrenoud este cel putin neinspirata.
Argentina. Putine lucruri de spus despre acest meci. Argentina a dominat clar, SA a invins. Pichot a fost mult mai bun decat du Preez (care este considerat cel mai bun demi de melee din lume), gramada argentiniana a dominat clar gramada sudafricana. De ce a batut SA? si de ce a batut la o diferenta atat de clara? Greselile. Argentinienii au gresit in meciul asta cat nu au gresit in tot turneul. 2 eseuri primite din interceptii, prea mult. Sud Africanii nu au jucat nimic si au castigat comfortabil.
Hernandez este un mare jucator, unul din cei mai mari suteuri din lume si un jucator cu o forta de patrudere fantastica. Nu stie sa dea pase. In mai putine cuvinte: este cel mai bun fundas din lume si o uvertura de pluton. Ar trebui cineva sa ii explice acest lucru si sa nu mai insiste sa joace la uvertura.
Ceva despre finala. Sper sa nu castige Anglia. Pur si simplu joaca urat. Si lasand la o parte slabiciunea mea pentru francezi, Africa de sud pare echipa cea mai inchegata de la acest mondial, cu o inaintare decenta si treisferturi de mare clasa. In grupe Africa de sud a batut Anglia cu 36-0, dar grupele s-au terminat. Sa asistam iar la o surpriza? Sper sa nu.
Allez les bleus.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
finala mica: argentina surclaseaza o echipa a frantei primitiva si violenta, cu accente de baetasi cartier.
nu am mai vazut de mult un meci de rugby intreg. m-am uitat pe sarite la diverse partide din campionatul mondial, dar pe asta de aseara l-am vazut. cand eram mai mic tata imi spunea ca franta e cea mai lipsita de fairplay echipa. Musca in gramada, lovesc cu pumnul, sunt niste golani, ce sa mai. Mai de curand exprimand aceasta parere mi s-a zis ca nu e adevarat, ca Anglia joaca asa. Ei bine, aseara s-a dovedit ca tata avea dreptate: franta e o echipa mizerabila. Cred ca numai francezii erau in stare sa joace un sport asa de nobil intr-un asa hal de huliganism si lipsa de intelegere asupra notiunii de joc de rugby. Au lovit adversarul in continuu, fara minge, au dat palme, au muscat, au calcat in picioare si arbitrii nu au vazut aproape nimic. Spun aproape pt ca pana la urma au fost siliti sa arate niscaiva cartonase, ca se luau la bataie pe teren la la hochei.
astept finala sa vad daca si anglia joaca asa de murdar si stupid. dar ceva imi spune ca englezii sunt mai aproape de conceptul de gentleman, si ca, indiferent daca o sa ia bataie sau nu, vor juca rugby si nu box.
Mda, aici trebuie sa reactionez nu am ce face... :-). Si am sa o iau un pic mai de departe, pentru ca, zic eu, cunosc destul de bine fenomenul rugbysitic si il urmaresc cu mare atentie de foarte multi ani. Pentru mine "fair play" reprezinta un respectarea unui cod de onoare al disciplinei in cauza. Ori la rugby, mai mult decat la orice alt sport colectiv, daca justitia oficiala, reprezentata de arbitru nu ia masuri impotriva incalcarilor codului, atunci in gramezi, ordonate sau nu, se aplica corectia necesara celui care incalca cu buna stiinta aceste reguli. Si asta o face orice echipa, indiferent ca ii zice Anglia, Franta, Africa de Sud, Romania sau mai stiu eu cine. Totul sta in maniera in care o faci si francezii au dat deseori dovada de naivitate in aceasta zona si au reglat conturile sub ochii arbitrilor. Iar Ibanez a luat galben pentru proteste la adresa arbitrului, impardonabil in acest sport, si nu pentru violenta gratuita! Si ca vorbesti de gentlemenii englezi, pai cel mai bine vorbeste Brian Moore (taloneur) despre perioada de la sfarsitul anilor 80 si inceputul anilor 90, o vreme la care aveau loc celebre incaierari si eliminari (de partea franceza) in meciurile Anglia cu Franta. El zice cam asa: francezii ne erau clar superiori la joc, asa ca ne trebuia un plan sa ii contram. Si atunci, am inceput sa ii provocam in timpul meciului, pe fondul unei presiuni create artificial inaintea lui. Aceste provocari puteau insemna gesturi obscene, cuvinte grele (desi cunoasterea limbilor straine nu exceleaza de nici o parte - nota mea) sau lovituri sub centura. Deosebirea intre noi si ei era ca noi faceam chestiile astea cand arbitrul era cu spatele, iar cand francezul in cauza dadea "replica" unul dintre noi il atentiona pe arbitru si incepeam sa ne vaitam de parca initiatorul era adversarul. Bineinteles asta ducea la penalitati in favoarea noastra, ceea ce nu facea decat sa sporeasca frustrarea francezilor, care comiteau si mai multe greseli. Si aici opresc sirul povestirii lui Brian Moore. Bineinteles asta nu inseamna ca doar chestiile astea au facut ca Anglia sa invinga Franta vreo 7-8 ani la rand. Echipa Angliei avea niste jucatori fantastici in persoanele lui Carling, Andrew sau fratii Underwood. Dar asta e conceptia britanica si anglo-saxona despre "fair-play" si ea ma dezgusta. Prefer de departe abordarea mult mai onesta a rugby-ului de partea franceza. Chiar daca asta nu da asa bine in fata camerei de luat vederi, care in loc sa ajute la creearea unei atmosfere mai demne, nu duce decat la accentuarea ipocriziei prin imposibilitatea de a arata imaginea de ansamblu a lucrurilor. Si de fapt, ceea ce ma deranjeaza nu este utilizarea camerei, ci luarea ei ca punct de reper de netagaduit in formarea unor judecati de valoare.
Revenind la meciul din finala mica, Argentina a fost clar superioara Frantei, asa cum zice Brian O'Driscoll, un alt "gentlman" specialist in lovituri sub centura, "the scorline never lies." Frustrarea francezilor in timpul meciului venea mai degraba din cauza unui anti-joc murdar dus in gramezi si folosirea de catre argentinieni, care in proportie de 80% joaca la cluburi franceze de top, a secretelor de vestiar de la club pentru a-i sicana. E ceva in genul preotilor colaboratori, tu le spui chestii la spovedanie si ei te toarna la secu'. Evident, asta nu inseamna ca trebuie sa sari la gatul adversarului, dar realitatea e mai complexa decat imaginile din meci. De altfel, sunt foarte curios cum se va petrece reintegrarea argentinienilor la echipele lor de club...
In ceea ce priveste asa numitele "batai" din timpul meciului (mai degraba niste imbranceli, pentru ca eu nu am mai vazut un pumn asa clar ca cel al lui Contepomi din semifinala de foarte mult timp), ele sunt frecvente pe un teren de rugby dat fiind gradul ridicat de adrenalina pe care il produce o astfel de infruntare. Mai ales cand terenul a fost pregatit cu declaratii belicoase inainte de meci. Oricum, sa nu uitam ca geneza rugby-ului se afla intr-o perioada in care duelul devenise desuet si trebuia gasita o alta maniera de a te confrunta cu adversarii din viata de zi cu zi. Spre fericirea noastra, rugby-ul permite si asa numita repriza a treia, care defineste fraternizarea adversarilor intr-o carciuma odata confruntarea terminata. Dar ca si in vremea duelurilor, reglarile de conturi au loc ascunse de vederile lumii din jur, chiar si a omniprezentelor camere, adica in ruck-uri, moluri si gramezi. Ca vorbeai de meciul din finala mare, tu crezi ca gestul lui Flood de a-l impinge pe Montgommery a ramas nepedepsit in primul ruck in care a intrat englezul? De altfel asta e unul din motivele pentru care iubesc rugby-ul, e un model la scara redusa a unei societati in care exista o presiune a celor din jur pentru ca "fair play-ul" sa fie respectat. Si nu numai din partea adversarului, dar si a coechipierilor. A se vedea discutiile dintre arbitru si capitan in care i se cere acestuia din urma sa puna presiune pe coechipierii care gresesc sa revina in cadrul codului. Sper ca aceste chestii sa nu dispara odata cu aparitia noilor reguli preconizate de federatia internationala.
Cam astea, hai sa ne auzim cu bine!
Trimiteți un comentariu